Chișinău · Moldova
Violența în familie: cum o recunoaștem și ce drepturi sunt încălcate
De ce e ascunsă această violență? # Cum identificăm abuzul din casă și ce drepturi ne aparțin: ghid practic pentru victime Noul capitol din „Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova”,…

De ce e ascunsă această violență?
Noul capitol din „Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova”, dedicat temei „Violența în familie”, urmărește un obiectiv central: să ducă la cunoștința victimelor drepturile lor și să le încurajeze să le exercite activ. Acest segment informativ nu se limitează doar la definirea fenomenului, ci oferă o perspectivă detaliată asupra mecanismelor prin care se manifestă abuzul, aspecte esențiale pentru a stabili măsuri eficiente de prevenție și oprire a agresivității.
Documentul explorează, de asemenea, calele prin care o persoană poate obține asistență, detaliază mecanismele de protecție oferite de stat, analizează statutul special al copilului victimizat și clarifică consecințele penale și civile pentru cei care comit fapte de violență.
Fenomenul violenței domestice este extrem de răspândit și generează efecte negative profunde asupra adulților, copiilor, structurii familiale, legilor dintre oameni și chiar asupra comunităților locale.
Definiția corectă a violenței în familie, cunoscută și sub numele de violență domestică, vizează orice comportament abuziv și ilegal care are loc între indivizi care locuiesc în aceeași gospodărie, care fac parte din aceeași unitate familială sau care se află într-o relație romantică. Indiferent de manifestarea concretă – fie că este vorba despre insulte verbale, agresiuni de natură sexuală sau chiar uciderea victimei – esența stă în abuzul de putere și în exercitarea unui control sistematic de către agresor asupra celui abuzat.
Dreptul fundamental la a fi liber de violență, fie ea de ordin fizic, emoțional, sexual sau financiar, este intim legate de standardele generale ale drepturilor omului.
Astfel, violența din interiorul casei constituie o încălcare gravă a acestor principii universale. Deoarece statisticile arată că femeile sunt afectate disproporționat mai mult decât bărbații, acest fenomen este clasificat drept o formă specifică de discriminare de gen.
Orice incident de violență domestică poate duce la încălcarea dreptului la viață, a interdicției de a fi supusă tratamente inumane, degradante sau torturate, precum și a dreptului la viață privată și a altor garanții fundamentale.
O trăsătură distinctivă a acestui tip de violență este natura sa ascunsă. Multe victime sunt descurajate să ceară ajutor sau să sesizeze organele de aplicare a legii, ceea ce face ca problema să rămână adesea în planul secund.
Pentru a vă putea proteja eficient, este crucial să învețați să recunoașteți diversele forme și tipuri de abuz.
Violența în familie acoperă orice act de agresivitate fizică, sexuală, verbală, emoțională sau economică, săvârșit între soți sau foști soți, între parteneri dintr-o relație de cuplu (înregistrată sau nu), între rude de gradul I (părinți și copii) sau de gradul II (bunici, nepoți, frați și surori), independent de faptul dacă agresorul locuiește sau a locuit în aceeași locuință cu victima.
Specificitatea acestui tip de violență rezidă în caracterul său ciclic: este vorba despre o serie de abuzuri (fizice, sexuale, verbale, emoționale sau economice) care se repetă cu o frecvență crescătoare, exercitate cel mai adesea de un partener masculin (soț, iubit) sau de alt rudă (de exemplu, un copil adult) asupra unei femei, cu intenția de a stabili și a menține autoritatea și controlul asupra celeilalte persoane. Această dinamică de putere și dominare este elementul care diferențiază violența domestică de alte tipuri de agresivitate.
Experții au identificat trei categorii principale de violență în familie: cea coercitivă și de control, violența de rezistență și violența care nu are un caracter de control sau constrângere. Pe lângă aceste categorii, se disting patru tipuri concrete de manifestare: violența fizică, cea emoțională, cea sexuală și cea economică. Multe persoane nu sunt conștiente de toate variantele posibile ale acestui abuz. Percepția lor asupra fenomenului este influențată de nivelul de instruire, de experiențele personale trăite și de mediul social în care evoluează.
Frequent, victimele percep ca fiind violență doar un anumit aspect al relației abuzive; de pildă, ele pot identifica clar loviturile fizice, dar nu consideră insultele sau presiunea psihologică ca fiind forme de violență.
Cu toate acestea, o înțelegere comună și unitară a violenței domestice este vitală pentru a asigura un răspuns coerent din partea instituțiilor statului și pentru a ridica nivelul de conștientizare publică, subliniind faptul că oricare variantă de abuz este inacceptabilă și contrară legii. În majoritatea societăților actuale, datele indică faptul că femeile sunt victimele celei mai frecvente forme de violență domestică, comparativ cu bărbații.
Copiii suferă direct sau indirect!
Violența împotriva femeilor este definită ca orice act de agresivitate bazat pe gen, care provoacă sau are potențialul de a provoca suferințe sau prejudicii de natură fizică, sexuală sau psihologică. Această definiție include și amenințările cu asemenea acte, precum și constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă evenimentele au loc în spațiul public sau în cel privat.
A fost recunoscut oficial faptul că această formă de violență împiedică semnificativ posibilitatea femeilor de a-și exercita drepturile și libertățile în condiții de egalitate cu bărbații.
Societatea recurge adesea la stereotipuri și practici care folosesc violența de gen ca instrument de subordonare și control. Mai mult decât atât, violența din familie trebuie analizată într-un context mai larg decât cel al simplelor conflicte interpersonale. Relațiile abuzive, în care preponderent femeile suferă din cauza agresivității bărbaților, nu sunt cauza rațională a problemei, ci o consecință.
Se consideră că violența domestică este facilitată de alte forme de discriminare cu care femeile se confruntă pe piața muncii, în spațiul public, în mass-media și în diverse sfere ale vieții sociale. Prin urmare, pentru a susține victimele în părăsirea sigură a relației toxice, este necesar nu doar să înțelegem mecanismele violenței, ci și să dezvoltăm strategii clare de ieșire din situație, asigurând simultan măsuri de protecție și asistență garantate de stat.
În numeroase cazuri de violență domestică, copiii sunt afectați direct de agresiunile agresorului sau indirect, prin simpla observare a violenței dintre adulți. În aceste circumstanțe, se aplică reglementări juridice specifice, deoarece protecția drepturilor minorilor necesită o abordare distinctă și mai nuanțată. În Republica Moldova, sesizarea unui caz, inclusiv a unei suspiciuni rezonabile de violență împotriva unui copil, este obligatorie și nu necesită acordul victimei. Personalul didactic are obligația legală de a notifica imediat autoritatea tutelară și poliția despre cazurile de violență domestică care afectează elevii.
De exemplu, dacă un copil sosește la școală cu semne vizibile de lovituri și menționează că tatăl său, aflat în stare de beție, îl lovește pe el și pe mama sa, instituția de învățământ este obligată să alerteze poliția și autoritatea tutelară, chiar dacă mama copilului se opune explicit.
Când un copil devine victimă a violenței din familie, pot apărea încălcări ale drepturilor omului similare cu cele observate la adulți. Dacă autoritățile statului nu implementează măsuri de protecție adecvate și adaptate nevoilor specifice minorului, se poate produce o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie.
Situații de acest fel pot fi legate de separarea copilului de nucleul familial sau de modificarea locului său de reședință.
De asemenea, un proces judiciar echitabil este esențial atunci când copilul este implicat în proceduri legate de violența domestică, iar autoritățile trebuie să garanteze existența unor garanții procedurale adaptate protecției speciale a copiilor victimizați.
Fiecare victimă a violenței domestice are dreptul de a beneficia de protecție și sprijin din partea statului. Legislația Republicii Moldova stipulează clar că victimele trebuie protejate, iar făptuitorii trebuie atrași la răspundere pentru faptele lor. Persoanele aflate în pericol iminent trebuie să aibă acces rapid la ajutor, iar victimelor trebuie să le fie asigurate servicii de asistență structurală și consultanță juridică, pentru a le permite să își transforme situația actuală.
Victimele au, de asemenea, dreptul de a obține un ordin de restricție de urgență emis de poliție și o ordonanță de protecție emisă de instanța de judecată.
Statul are responsabilitatea de a susține victima în procesul de ieșire din relația violentă, pentru a proteja drepturile fundamentale ale acesteia.
Este de o importanță critică să se ia toate măsurile de precauție necesare în momentul în care o victimă părăsește o relație abuzivă, deoarece agresivitatea și comportamentul violent al abuzatorilor tind să se intensifice semnificativ în momentul în care aceștia pierd controlul asupra partenerului. În cazurile de violență domestică, este recunoscut un fenomen cunoscut sub denumirea de „violență asociată separării”, care constă în faptul că femeile care se află în procesul de despărțire sau care s-au separat recent de partenerul lor sunt expuse unui risc crescut de agresiune.
Sursa: Newsmaker




